8 800 775-65-06 (бесплатно по РФ)

 

Istoria apariției

Piața de schimb valutar există atîta timp cât există și banii.

El  apare pentru prima dată cu multe mii de ani înaintea erei noastre, când în Egipt au apărut primele monede metalice. Însuși operațiunile de schimb valutar, cum le știm astăzi, și-au început dezvoltarea în evul mediu. Aceasta a fost corelat cu dezvoltarea comerțului internațional și a navigației marine. Primii comercianți de bani sunt considerați schimbătorii italieni,  care câștigau din schimbul valutelor diferitor țări.

Odată cu dezvoltarea relațiilor internaționale, piața schimbărilor valutare își schimbă aspectul, câștigând o imagine tot mai clară. Schimbările motorii în dezvoltarea pieței valutare au fost raportate la secolul XX. Obținerea calităților ale piețelor contemporane s-a început în anii ’70 ai secolului 20, când a fost abolit sistemul cursului valutar fixat al unei valute în raport cu cealaltă.

După eliminarea restricțiilor pe fluctuațiile valutare a apărut un nou tip de business, bazat pe obținerea profitului în condițiile unui sistem de liber schimb al cursului valutar. Este notabil faptul că modificarea cursului valutar este dependentă cu un anumit set de condiții și se reglează doar prin cerere și ofertă.

Forex în Rusia a apărut în anii ’90 ai secolului XX, odată cu începutul dezvoltării economiei de piață. Băncile mai avansate au conștientizat că această piață poate deveni o importantă sursă de venit. Au fost deschise departamente de dealing, care se ocupau cu operațiunile speculative pe piața valutară. Specialiștii acestui profil au crescut rapid în valoare și și-au găsit rost atât în băncile din Rusia, cât și în cele de peste hotare. În fiecare an numărul de traderi crește dramatic.

Etapele de bază în dezvoltarea pieței Forex (Conform Enciclopediei Contemporane)

Anii 30 ai sec. XX  Criza financiară mondială. Are loc distrugerea relațiilor comercial-economice. În trecut au rîmas timpurile monopolului valoric al monedei de aur. Spre mijlocul anilor 30, Londra devine centru financiar mondial. Lira sterlină engleză, pe acele timpuri, era valuta de bază pentru operațiunile comerciale și crearea rezervelor valutare. Deja atunci, lira sterlină era numită prin jargonul “cable”. Această denumire este corelată cu faptul că mijlocul de comunicare la încheierea afacerilor era telegraful și informația se transmitea prin cablu.

În 1930 în Elveția, orașul Basel, a fost creată Banca Reglementelor Internațională. Scopul fondării era susținerea financiară a tinerelor state independente și a statelor care sufereau de o temporară dificultate a balanței de plăți.

Anul 1994 în SUA a avut loc conferința de la Bretton-Wood. Ea este considerată final al concurenței britano-americane. La conferință au fost prezenți 2 personalități majore: John Maynard Keynes(Marea Britanie) și Harry Dexter White(SUA). Ei reușesc să creeze și să adopte o nouă ordine a dezvoltării sistemului financiar mondial în condițiile create.

Pozițiile de bază ale sistemului de la Bretton-Wood

Fondul valutar internațional devine o instituție majoră, care controlează relațiile financiar-economice internaționale;

Sunt anunțate valutele cărora le revine rolul de rezervă internațională(dolarul și de facto lira sterlină);

Sunt instalate parităși reglabile ale valutelor, legate de dolarul SUA (este posibilă o deviere de 1%); dolarul este legat de aur (o uncie de aur - $35)

Membrii Fondului Monetar Internațional au dreptul de a modifica paritățile doar la acordul FMI.

La finalizarea perioadei de tranziție toate valutele trebuia să devină convertabile, pentru respectarea acestui principiu toate guvernele și-au luat obligația de a păstra rezervele internaționale, iar la necesitate să intervină cu modificări în piețele valutare.

Membrii FMI fac contribuții în valută și aur.

Anul 1947.  Pentru stoparea pătrunderii comunismului, în SUA este aprobat programul de restaurare a economiei europene. Secretarul de stat al SUA Marshall, în raportul său descrie un plan, conform căruia economia europeană iși va reveni până la acel nivel, la care iși va putea menține potențialul militar în mod independent. Una din sarcini este stingerea“ foamei de dolar”. Dacă în 1949 obligațiile SUA Europei constituiau 3,1 mlrd, atunci în 1945 suma s-a ridicat până la 10,1 mlrd.

Către anul 1958  Majoritatea statelor europene anunță despre libera conversiune a valutelor sale.

Anul 1964. Japonia anunță despre libera conversiune a valutei sale.

După anunțarea convertabilității valutelor de bază a devenit evident faptul că SUA deja nu e în stare să mențină prețul de 35$ per uncie de aur. Inflația dolarului a devenit un pericol iminent pentru SUA.  Administrația Kennedy a întreprins  un șir de acțiuni greșite - a fost introdus impozit pe diferențialul de dobândă, care majora cheltuielile debitorilor străini și programul de restricționarea benevolă a creditelor externe. Impozitul și restricțiile au fost un imbold pentru apariția unei noi pieți- pieței euro/dolarului.

Anul 1967 .  A avut loc devalorizarea lirei sterline engleze, ceea a constituit lovitura finală pentru stabilitatea iluzorie a sistemului de la Bretton Woods.

În anii 60 deficitul balanței de plăți al SUA conduce la micșorarea rezervelor de aur de la 18 la 11 mlrd. $. În acelaș timp se observă o creștere marcantă a datoriilor externe ale SUA.

Anul 1970.  În SUA cad brusc ratele procentuale, ce  generează o criză profundă a dolarului. Într-o perioadă scurtă de timp are loc o scurgere masivă a capitalului din SUA în Europa, unde nivelul ratelor procentuale a devenit mai înalt. 

Mai 1971. Germania și Olanda anunță o temporară circulație liberă a valutelor sale.

August 1971. Creșterea deficitului balanței de plăți în SUA l-a determinat pe președintele R. Nixon să întrerupă convertirea dolarului în aur.

Decembrie 1971.  La ședința în Institutul Smithsonian în Washington a fost întreprinsă o ultimă încercare de a salva sistemul Bretton Woods. Intervalul devierii cursurilor de schimb de la parități a fost mărit până la 4,5%.

Era foarte dificilă menținerea limitelor intervalului și după o oarecare perioadă de timp, Bundesbank a realizat o intervenție în sumă de 5 mlrd.$. Aceasta era o sumă imensă pentru acele timpuri, dar n-a fost o acțiune profitabilă. A fost inevitabilă închiderea burselor valutare în Europa și Japonia, iar SUA a anunțat devaluarea dolarului cu 10%.

Statele dezvoltate s-au dezis de paritățile fixe și au permis circulația liberp a valutei,

 

Anii 1973-1974 .  În SUA se anuleazp impozitul pe diferențialul procentual și programul restricționării benevole a creditelor externe.

Sistemul Bretton Woods își încetează existența.

În ultimii ani de acțiune a sistemul Bretton Woods traderii valutari obțineau un mare profit speculativ în perioadele ce-au urmat încetarea intervenției băncilor centrale. După refuzul cursului valutar fixat, posibilitatea câștigului prin asa mod s-a redus simțitor. Multe bănci au suferit mari pierderi, iar 2 faimoase - “BankHouse Herstadt” în Colognesi “Franklin National” în New York chiar au dat faliment din cauza unor operațiuni speculative eșuate.

Anul 1976. A avut loc Conferința din Jamaica (Kingston). Reprezentanții statelor leader mondiale au formulat noile principii de formare a Sistemului Valutar Mondial. Statele au refuzat utilizarea aurului în calitate de metodă de compensare a deficitului în plățile internaționale.

Ca elemente de bază ale noului sistem devin organizațiile internaționale, care reglementează coraporturile valutare, convertarea valutelor. În calitate de mijloace de plată servesc valutele naționale ale statelor. Mecanismul principal, prin care se realizează operațiunile economice de bază, este reprezentat de către băncile comerciale.

Anul 1978 . Se creeza Sistemul Valutar European(SVE). Pilonul SVE este rețeaua de cross-cursuri cu valorile centrale și periferice ale cursurilor de schimb. În general, SVE seamănă cu Bretton Woods. Dacă cross-cursul se apropie de limită, ambele părți vor fi nevoite să efectueze intervenția.

Valuta-cheie a SVE- deutschmark

Anul 1985. Treptat, ECU-ul devine un instrument fizic și nu de cont. Se eliberează cecurile de călătorii, dominante în ECU și carduri de credit, băncile deschid depozite și în ECU

Ianuarie 1999. Pe piață apare noua valută europeană Euro, care a substituit ECU. 11 state europene și-au fixat cursul valutar de schimb în raport cu Euro. Banca Centrală Europeană a început să coordoneze politica valutară a Uniunii Monetare Europene..

În anul 1999 . În calitate de valuta comun-europeană este introdus Euro. Mai jos sunt aduse exemple a cursului valutar a 11 state europene, participanților noii înțelegeri, în raport cu Euro.

 

 

Curs valutar fixat al valutelor participante la Uniunea Monetară Europeană în raport cu Euro:

EUR/LUF

40.3399

Franc de Louxembourg

EUR/BEF

40.3399

Franc belgian

EUR/IEP

0.787564

Lira irlandeza

EUR/FIM

5.94573

Narca finlandeza

EUR/PTE

200.482

Escudo portughez

EUR/ESP

166.386

Peseta spaniolă

EUR/ITL

1936.27

Lira italizana

EUR/FRF

6.55957

Frans francez

EUR/DEM

1.95583

Marca germana

EUR/NLG

2.20371

Gulden olandez

EUR/ATS

13.7603

Schilling austrian

Euro a fost lansat sub formă de bancnote de 5, 10, 20, 50, 100, 200 și 500 unități și monede cu valoarea de 1 și 2 euro și 50, 20,10, 5, 2 și 1 cent.

Sfârșitul anilor 1990. Începutul activării active a capitalului privat pe piața Forex.